În acest articol, S. devine filozof; începe prin a ne spune că are foarte multe lucruri de făcut şi timpul de care dispune nu este suficient pentru a duce la bun sfârşit aceste lucruri. Analizând situaţia, lui îi vine o idee: (timpul)"trece prea repede şi nu mă aşteaptă", afirmaţia ne face să zâmbim, probabil a încercat aici să-l imite pe Marin Preda care spunea în primul volum din Moromeţii ca timpul avea rabdare cu oamenii, dar diferenţa e evidentă.
Totuşi, norocos fiind S. îşi aminteşte că cineva i-a spus în trecut că "suntem administratorii propriului timp". Timpul este un factor de stres pentru S., pentru că el trăieşte cu ideea că acum, student fiind si tânăr, trebuie să facă de toate, mai tarziu în viaţă probabil devenind incapabil de a mai face ceva. Problema este dificilă, dar nu poate fi rezolvată aşa cum crede el. Îl sfătuiesc sa inceapă cu nişte cursuri de managementul timpului si poate sa renunţe la unele activităti inutile pentru el(ştim noi el la ce).
Stimabilul meu domn trebuie să îţi menţionez anumite aspecte. Nu se mai foloseşte forma sînt ci sunt, iar filozofie e defapt filosofie, philein și sophia, dragoste de înțelepciune. Să ştii că mi-e puţin milă de tine drăguţule, îţi dai silinţa să copiezi ideile altora şi să le comentezi. Eşti mai slab decât băiatul ăsta pe care il critici, sebastian, are ceva idei, nu sunt strălucite, dar nu fură ca tine. Urât gestul tău, îmi pare rău
RăspundețiȘtergerePe "sînt" l-am scris intenţionat aşa , dar probabil din cauză că eşti limitată nu îţi dai seama de ce , îmi pare rău pentru tine.Să ştii că se acceptă şi forma filozofie şi nu fur nimic , asta-i impresia ta .
RăspundețiȘtergere