N-am cuvinte !

        În articolul “Cuvinte compuse…de mine!”, scrie o fată frumoasă care încearcă cu orice preţ să fie originală. Ea se foloseşte de cuvinte din limba română pe care le desparte obţinând astfel noi cuvinte, pe care le lasă alăturate dar despărţite, de exemplu:

“1. Profund...compus din "pro" şi "fund"...nu cred că e nevoie de vreun factor descriptiv în acest caz;”

“2. Mămăligă...aici am să modific 2 diacritice şi vor rămâne cuvintele"mama"+"ligă"...un fel de liga mamelor?”

“4.Calendar, în acest caz, am să mă folosesc de o cratimă, iar cuvintele ce reies sunt "cale-n" şi "dar" , adică un fel de cale în dar, nu ştiu câtă logică are, dar mi-ar plăcea să aud" I-a dat o cale-n dar" şi încetul zburăm către filosofie aici;” etc.

         Aceste jocuri puerile nu ar putea decât să plictisească un cititor de vârsta noastră, el(jocul ) ar putea să amuze doar copiii de grădiniţă, care din nefericire nu pot citi blogul domnisoarei Aneliesse. În final ca se ne amuzăm, ne-o putem imagina pe autoare uitandu-se in oglinda la propriul fund şi fiind mulţumită de ceea ce vede, să zică “pro fund!”

http://aneliesse.blogspot.com/2011/01/cuvinte-compusede-mine.html

Intenţii şi neatenţii

           Despre "Pledoarie pentru voluntariat" nici nu am vrut să scriu pentru că apreciez îndemnul pe care-l dă S. studenţilor, dar am identificat si aici o greşeală de exprimare care poate fi fatală. Este vorba de afirmaţia: "cât te costă? te costă ambiţie, puţin timp, implicare şi distracţie".Nu, dragi studenţi, nu vă costă distracţie, dimpotrivă o să aveţi parte de ea în cadrul activităţilor de voluntariat.

”trece prea repede și nu ma așteaptă”.

           În acest articol, S. devine filozof; începe prin a ne spune că are foarte multe lucruri de făcut şi timpul de care dispune nu este suficient pentru a duce la bun sfârşit aceste lucruri. Analizând situaţia, lui îi vine o idee: (timpul)"trece prea repede şi nu mă aşteaptă", afirmaţia ne face să zâmbim, probabil a încercat aici să-l imite pe Marin Preda care spunea în primul volum din Moromeţii ca timpul avea rabdare cu oamenii, dar diferenţa e evidentă.
           Totuşi, norocos fiind S. îşi aminteşte că cineva i-a spus în trecut că "suntem administratorii propriului timp". Timpul este un factor de stres pentru S., pentru că el trăieşte cu ideea că acum, student fiind si tânăr, trebuie să facă de toate, mai tarziu în viaţă probabil devenind incapabil de a mai face ceva. Problema  este dificilă, dar nu poate fi rezolvată aşa cum crede el. Îl sfătuiesc sa inceapă cu nişte cursuri de managementul timpului si poate sa renunţe la unele activităti inutile pentru el(ştim noi el la ce).

Sînt vechi, domnule!

           În articolul "Evoluţie sau involuţie" S. abordează o temă demult învechită, ceea ce în mod normal nu ar fi o problemă, dacă el ne-ar oferi noi informaţii; dar , din păcate, el ne vorbeşte despre lucruri pe care toata lumea le ştie.

           S. ne avertizează ca internetul, în mod special programele şi site-urile de socializare afectează felul în care se exprimă tinerii din ziua de azi(greşeli gramaticale etc); ne plictiseseşte şi uită că noile tehnologii au şi o parte bună. Bunăoară, un om din zilele noastre poate să facă mult  mai multe intr-o viaţă decât un om din evul mediu, datorită acestor tehnologii.

           El ne spune:

           " Îmi vine să-i plâng de milă limbii române...la cât de "faultată" e...cred că stă în comă în spital, secția de reanimare.”

               Curios lucru, când el insuşi "faultează" limba română în mod flagrant în multe din articolele sale. Şi încă un lucru, personificarea din articol a limbii române scoate la iveală veleităţile de scriitor a lui S., trebuie din fericire să-l informez că personificarea e un procedeu căzut in desuetudine.

Infatuare

              Primul meu client se numeste Sebastian Ciceu, un tânăr simpatic care are de multe ori inţentii bune dar devine uneori antipatic din cauza vervei cu care îşi apără inepţiile. El are o părere proastă despre semenii lui pentru că scrie despre lucruri ştiute de toată lumea ca şi cum el le-ar fi descoperit şi noi restul, oameni insensibili nu suntem capabili să le observăm sau suntem foarte prost informaţi.

           Pentru primul post o să mă rezum doar la primele trei sau patru articole cu care debuteaza S. ca pe viitor să  îl ajung din urmă(sper,pentru ca este foarte prolific).

           S. începe ca şi mine şi mulţi alţii prin a ne expune ce la determinat să îşi facă blog, doar ca ne anunţă prima dată că: "În ziua de azi, să scrii pe blog a început să devină un moft, un „trend”.  Puține sunt acele persoane care chiar au o dăruire pentru așa ceva, o înclinație, care sunt inspirate să scrie.", ne mai spune ca el nu este o asemenea persoană. De ce nu este o asemenea persoană se întreabă cititorul? Pentru că, ne spune el, are motive întemeiate ca să scrie, povestea sună astfel : intr-o seara, o colega i-a spus (probabil glumind), ”...Sebastian....tu ar trebui sa îți faci un blog” ,  aceeaşi colegă promiţându-i că va fi şi primul critic al blogului; că îi va “curăţa” blogul(dupa cum spune autorul) fără milă pentru că atunci când cei doi se întâlnesc faţă în faţă, ei i se face  milă de el(nu ne miram de ce). Al doilea motiv este neaşteptat tot o fată, cea mai bună prietena a sa, care l-a asigurat că un blog este o experienţă unică şi că trăirile pe care i le va aduce  vor fi de neregretat; probabil că asa este pentru ca au trecut câteva luni deja si S. este la fel de productiv ca in primele zile şi nu dă semne că se va opri curând.

Critică de blog

           Bună ziua.Vreau să spun câteva cuvinte despre menirea blog-ului meu: m-am apucat de acest blog din cauza altor bloggeri care au impresia că ne spun lucruri noi şi interesante, dar din păcate în articolele lor găsim doar truisme, filozofie ieftină şi greseli gramaticale...toate de un grozav umor involuntar(mai puţin greselile gramaticale care ne întristează).
           Deci pe acest blog voi face critica altor blog-uri(nu cu superioritate, ce din dorinţa de a învăţa cât mai multe), sperând să râdă alături de mine şi cei cărora le voi critica blogurile, pentru că eu nu râd de cineva, ci râd de ceva şi râsul după cum se ştie este foarte sănătos.